Ce pot eu sa mai schimb ? Da am gresit, dar ce ii pot spune acum ? Ce pot sa mai fac eu ca Elizabeth sa isi schimbe parerea ? Nimic. Doar fiindca atunci nu credeam ca ar mai putea fii ceva, ea s-a departat si acum ma ignora. Si de ce sa ma ignore ? Ratiuni materialiste probabil si un pic de orgoliu.
« Liniste si spatiu se intinde acum. Ma uit pe masa din sufragerie si vad telefonul fix. Langa el un biletel. Pe bilete scrie cu litere aurii : « Sun-o pe Elizabeth ! ». Pun mana pe telefonsi sun. Aceasta imi raspunde. Ii spun cine sunt si incepem sa discutam. Ma trateaza de parca as fii un criminal, si discutia decurge intr-o maniera plictisitoare. Am vorbit la telefon 12 minute si totusi simt ca nu am vorbit nimic. Nu mi-a spus si nu i-am spus nimic interesant. O discutie banala. »
Vine peste mine dimineata. Incep sa realizez ca am visat. Un vis foarte ciudat. Probabil ca asta imi doresc sa pun mana pe telefon si sa sun. Nu sunt totusi convins ca asta as vrea. Nu stiu ce imi doresc. Niciodata nu am stiut. Ma decid sa sun. Nu ezit si sun, ea imi raspunde :
– Alo !
– Buna ziua, Elizabeth sunt Ryan…
– Aaa Ryan? Cu ce ocazie ma suni?
– Vroiam sa vad ce mai faci… nu am mai vorbitde mult si imi e doar de tine…
– Ei nu mai spune…vorbesti cuvinte fara sens…
– Nu e chiar asa, mi-as dori sa putem schimba ceva…
– Tu crezi ca putem reedita trecutul ? Raspunde-mi cu da sau nu !
– Da.
– Ei bine eu iti zic ca nu. Nu cred ca putem reedita ceea ce nu a fost. Nu putem sa visam prea mult, am cadea in subteran. Asa ca nu te mai stresa…
– De ce? De ce sa nu vrei sa incercam? Ce te costa ?
– Ce ma costa intrebi… ei bine ceva lipseste ceva din adevar si asta ma costa cel mai mult. Acum am putina treaba si nu mai am timp….dar poti sa ma suni mai tarziu. Pa.
– Bine. Pa
Asa am incheiat o discutie fara cap si fara coada. Nici nu stiu de ce am sunat. Oare chiar nu inteleg ca nu mai are nici un rost ? Las telefonul si merg la bucatarie. Imi pregatesc micul dejun si ma asez sa mananc. Mananc ceva pana imi dau seama ca nu am pofta sa mai mananc. Azi este sambata si nu merg la servici.
Ies din casa. Vreau sa ma plimb prin parc, sa iau o gura de aer. Locuiesc in municipiul Cluj – Napoca, capitala Transilvaniei. Ador orasul asta, fiindca aici m-am nascut si cred ca este cel mai frumos oras din Romania. Este si un oras curat si ingrijit. Eu stau foarte aproape de Parcul Central. Parcul acesta este pe malul Somesului Mic. Este un parc destul de lung, de aproape 2 km si lat de 300m. Are o alee principala si copaci in jurul ei. Parcul este destul de ingrijit si nu este foarte aglomerat, motiv pentru care este parcul in care imi petrec eu timpul cel mai des.
Anunțuri