Iunie 2009


M-am gandit sa fie si ceva distractiv. Sau asta incerc sa fac. Ceea ce urmeaza este peste asteptari:

„Vizualitatea statului de drept in Romania este intr-o extraordinara crestere. In alta oridine de idei superioare putem observa cu brio cum o gama larga (si variata) de institutii publice isi fac datoria zilnica la adresa umilului si imperturbabilului cetatea roman. Nu exista astazi nici o institutie care sa nu respecte cetateanul. Totul sau nimic, asa s-ar caracteriza aceste institutii care se straduie in profunzime sa sprijine viziunea cetateanului. Extinzand acest punct de vedere, putem sa observam toate comisiile care se fac pentru noi, toate comisiile care discuta problemele fundamentale. Simultaneitatea cu care aceste comisii dau raspunsuri adecvate este doar o coincidenta. Va puteti imagina trei comisii care lucreaza pentru binele dumneavoastra. Aceasta este societatea romaneasca. ”

 

Lasand totusi undeva in vise indepartate aceasta gargara buna de mass media, adevarul este mult mai crunt. Societatea romaneasca este in decadere. Eu unul ma gandesc cat de mult pierdem in fiecare zi. Ne pierdem din caracter, din personalitate… doar ca sa scriem ceva din bazaconiile de mai sus… si sa le mai si credem. Adevarul este ca trebuie sa schimbam felul in care gandim si in care facem orice… chiar si politica. Eu unul… am scris foarte multe poezii, si m-am axat pe inventarea unui curent literar care sa exprime situatia actuala. Altfel spus pentru asta am inventat „decaderismul”. Decaderismul este curentul literar, care incearca sa scoata in evidenta aceasta decadere a societatii actuale. Daca va reusi sau nu… asta… numai voi cititorii puteti decide.

La ratiune poate putini viseaza. Mai putini oameni ratiunea o cunosc. Constientul… nu stiu daca am mai spus, defineste un caracter, defineste si ceea ce numesc eu materialist. Materialistul este persoana ce se defineste desigur prin materialism. Hai sa facem un joc de cuvinte. Materialismul este curentul… de opinie… hai sa spunem asa, desi nu este deloc corect… curentul care tanjeste dupa materie. Va avertizez ca materia se distruge. Un BMW se va distruge la un moment dat… asa-i materia, perisabila.

Credeti ca puteti ajunge cu usurinta in constient? Credeti ca toti cunoastem constientul? Ei bine aflati ca nu. Constientul la prima vedere este foarte clar. in profunzime devine neclar. Ceea ce nu este clar la constient este ceea ce numesc eu limita. Limita reprezinta marginea acestuia, granita intre constient si subconstient. O sa intrebati de  ce este neclara limita. Uite… incepem sa visam… cand s-a oprit constientul? cand a inceput subconstientul? Este imposibil de stiut. Uite un alt exemplu… cineva iti da o veste proasta. Te enervezi si iti iesi din fire. Cand se termina constientul? Cand incepe subconstientul? O sa spuneti, cand te enervezi… ei poate nu e chiar asa. Te enervezi treptat, chiar daca efectul apare brusc.

Trecand si peste aceasta etapa. Ajungem la automatismul constientului. Ei, aici intervine logica (nu mai definesc acesta stiinta fiindca este clar ce este). Logica ne spune ca doi plus doi fac patru. Ei bine… acesta este un automatism… aparent nu candesti cand aduni doi plus doi. Va intreb… doi plus doi pot face cinci? Unii nu pot sa iasa din logica si mi-ar spune ca nu se poate…eu va spun ca se poate. Orice se poate. Asadar constientul are si alte automatisme… cum ar fi chiar vorbitul. Rar iti mai scapa cate un cuvant. In mare parte cuvintele vin singure…. la foc continuu … automat.

Mai avem de stabilit doar relatiile dintre constient subconstient si suflet si terminam cu acest constient minunat.

Constientul transmite informatii directe catre suflet si subconstient, dar asta nu se petrece tot timpul. Catre suflet transmite mai rar si mai putine informatii. Cele mai multe le transmite evident subconstientului.

Constientul (o sa imi spuneti ca are rol de marioneta… uneori are…) este controlat si subordonat sufletului si subconstientului. Subordonarea subconstientului se petrece mai des… uneori cu impact major. Subordonarea sufletului este mai rara, dar cu un impact devastator. Rar… aproape niciodata constientul nu se subordoneaza ambelor, sufletului si subconstientului. Daca acest lucru s-ar intampla si constientul sa spunem cedeaza acestor forte, se pierde echilibrul ratiunii si se ajunge imediat la nebunie si delir.

Soarele calm rasare peste o noua zi. Afara este liniste. Este o zi de vara, si bate foarte putin vantul. Nu este cald, este numai bine, putina racoare. Vantul bate incet si face sa fosneasca cateva frunze pierdute. Fosnetul frunzelor este linistitor. Orele se scurg cu grija.

Orele trec si pentru oameni totul parca reincepe. Viata isi revine la cursul ei normal. De la ora 8 bulevardele capitalei se aglomereaza. Mii de masini merg haotic. Galagie multa. Stres si multe intrebari. F paseste peste pragul casei. Este dimineata. Pentru el ziua este doar un nou inceput ce trebuie trait la maxim. Scoate bmx-ul din garaj. Se urca pe el si pedaleaza. Se vede cu un coleg. Discuta si se plimba cu bicicleta.

Separat undeva sub soare intr-o camera alba… o masa mare troneaza. O masa din lemn de nuc. Masa priveste impunatoare in restul camerei goale. Si aici este liniste.

F pedaleaza prin mijlocul unui oras, unui oras foarte aglomerat. Mii de masini, mii de sunete… mii de suflete… 2 milioane de locuitori… si tot atatea masini. F traverseaza podul Grant cu bicicleta altaturi de colegul sau. Drumul este aglomerat si sinuos. Poluare si mult trafic. Pedaleaza pe bulevardul Turda. Trec de cateva blocuri si ajung la un cot al bulevardului la stanga, unde pe dreapta se gaseste un mic parculet… cu un loc de joaca pentru copii.

Masa mare priveste in camera. Ceva apare in plus in aceasta incapere. Masa se deterioreaza.

In spatele acestui parculet se afla o strada, strada Abrud. F si cu colegul sau traverseaza parculetul si ajung pe strada. F se da jos de pe bicicleta. Infata sa apare o minune. Un copil mic. O fata, blonda. F intreaba: „Cati ani ai? Raspunsul nu intarzaie sa apara, 5 anisori. Colegul ii sugereaza sa plece. Timpul trece. F il opreste spunand: Mai stai putin. F priveste fata. Fata cu parul blond, o fata inocenta priveste la F. Pauza si tacere. Liniste si haos.

Masa isi dezleaga misterul. Da intradevar in camera apare ceva nou. Este chiar un pahar, care sta cu impertinenta pe masa. Masa il avertizeaza… paraseste-ma. Paharul se face ca nu aude, sau poate nu intelege. Tensiunea creste. Atinge limite insuportabile. Totul plezneste. Galagie si haos. Masa vibreaza cu putere. Paharul tremura. Sticla este sub presiune. Tot universul se misca. Stres si haos interior. Tensiunea depaseste orice limita. Vibratiile ating limita maxima. Paharul se spage cu zgomot. Da, paharul se sparge. Sunetul de reverberatie umple camera.

Si aici tensiunea este maxima. Este cald. Fata inocenta nu simte nimic, dar F simte, simte foarte multa ura. O pocneste. Da, F pocneste fata cu toata forta. O tornada loveste in sufletul gol. Haos si liniste. F fuge. Fuge vazand cu ochii. Se urca pe bicicleta si zboara. Trecutul moare in urma, inocenta dispare si timpul se pierde, adrenalina navaleste.

Mii de cioburi de sticla umplu camera simpla. Totul doare. Masa inca mai tremura, nu s-a oprit.

Poate masa si paharul nu au existat. Da cele doua nu au existat niciodata, dar F si fata au existat.

Soarele apune si linistea se scurge. Pace si trecut.

Blogul Scriitorului Radu este acum si in franceza.

„Blogul Scriitorului Radu” en francais:

http://www.blogecrivain.wordpress.com

Galagia acum adanc rasuna,
Revolutia ne canta in struna,
Sistemul cu totii il schimbam,
Daramam si de zor umblam…

Dorinta de schimbare rasare,
Viitorul este scaldat in soare,
Asa ne place noua sa visam,
Asa ne place sa zburdam…

Partide nenumarate se insira,
Ca niste margele traira,
Si asa a aparut un imperiu,
Asa s-a nascut un sistem „viu”…

Si atunci Bunicuta raspicat a zis,
Tot ceea ce urmeaza nu este un vis,
Poate ca s-a terminat cu dictatura,
Dar am aranjat eu toata ura…

Si fiindca va iubesc am facut,
O noua constitutie cum am vrut…
M-am gandit numai la mine,
Am vrut sa ma imbogatesc pe sine,

Au trecut 20 de ani de atunci,
A trecut mult timp de la puci,
Si multe guverne s-au perindat,
Si multe mineriade s-au desfasurat…

Si uita asa statul s-a degradat,
Si tot ce a fost s-a cam furat…
Petromul s-a si vandut,
Sidex s-a cam pierdut…

Si mai este o banca de privatizat,
Cec Bank s-a tot dezvoltat…
Trebuie sa para ca functioneaza,
Ca oricum nimeni nu liciteaza…

O singura persoana a si castigat…
Inca nu s-a spus cine, cat a luat…
In 20 de ani nimic nu s-a schimbat…
Doar vise de autostrazi s-au perindat…

Si acum a venit o criza financiara,
Situatia devine cam precara,
Dar sacul cu bani nu s-a terminat,
Banii contribuabililor s-au furat…

Si Uniunea Europeana ne priveste,
Si ne spune ca ne pedepseste…
Si atunci toti politicienii se agita,
Sa scoata fum si sa minta…

Si tot acest haos acum,
Nu are nici o sansa sa devina scrum…
Fiindca este intens sustinut..
Chiar daca reforma s-a vrut…

Suntem o tara fara identitate,
Suntem o tara fara libertate,
Democratia la noi e o porcarie,
Menita sa ajute o rea gandire…

Ma intreb ce prevede viitorul,
Probabil ca toti o sa ne luam zborul…
Si ultimul o ce va mai ramane,
Va stinge lumina si va apune….

Pentru un alt inceput am facut si un blog in engleza. Daca doriti puteti intra. Va multumesc.

For another begining I’ve created a blog in English. If you want you may enter. Thank you!

 

http://www.blogscriitor.wordpress.com

Pentru cei interesati 😀 dau si linkul de hi5:

 

http://raduku76.hi5.com

Pagina următoare »