Soarele acum incet apune,
Viziunea din zare dispare,
Lumina deja imi spune
“Esti o umbra ce doare…”

Intunericul ma patrunde,
Sufletul meu nu intelege,
Golul incet se transforma in unde,
Nu ma mai pot reculege,

Linistea incet dispare,
O infinitate de lumini ma lovesc,
Vad un oras in departare,
Este viata pe care o traiesc,

Pasesc in departare,
Intunericul ma cuprinde,
Dispar undeva in zare,
Sufletul meu se desprinde…

Luminile ma parasesc,
Sunt undeva foarte departe,
Stiu ca nu mai pot sa traiesc
Ma loveste o lumina aparte…

Privesc pe bolta cereasca,
Si ceea ce vad ma uimeste,
Este o imagine ce se casca,
Aurora polara imi zambeste,

Toata viata am asteptat,
Sa vad acest maret edificiu
Tot timpul asta am visat,
Sa vad acest artificiu…

Si atunci cerul mi-a zambit,
Si totul in farmec dispare,
O lumina puternica m-a izbit,
Si ceva din mine tot moare…

De sus privelistea straluceste,
Imaginea este un sentiment
O lumina acum imi zambeste,
Mii de lumini ma fac dependent,

Sub mine totul se desfasoara,
Si vad: Parisul, Viena, Istambul,
Totul se intinde pe-o sfoara,
Sunt ca un om somnambul…

Pamantul este in intuneric,
Mii de orase stralucesc,
Totul este atat de sferic,
De undeva ceva eu zaresc…

Privesc cu multa atentie,
Si observ aurora polara din cer,
Sunt prins de-o pretentie…
Totul devine un vis efemer…

Si atunci totul se prabuseste,
Noaptea incet dispare,
Sufletul meu nu mai gandeste,
Lumina zilei incet reapare…

Pe cer aurora a disparut,
Din nou sunt pe Pamant,
Iar eu sunt un om pierdut
Intr-un spatiu atat de stramt…

Anunțuri