La multi ani! tuturor celor care vin pe blog. 😀 Va urez numai sanatate si sa aveti cu totii un an cat mai bun, plin de succese (sau dupa maniera EBA succesuri).
Mai trebuie sa adaug… inca un lucru.. care l-am mai spus. Anul acesta, pana pe 15 Iunie, am sa iau o pauza din poezie. 😀 Nu mai scriu nici o poezie pana pe 15 Iunie, o sa scriu doar proza. Daca o sa mai postez vreo poezie, aceasta va fi din cele vechi. Dupa 15 iunie, desigur am sa revin cu poezii. 😀
Complicat 
ianuarie 2, 2010 at 7:39 pm
An nou fericit si tie, dar exista vreun motiv anume pentru care data de 15 a lui iunire ori vreun motiv anume pentru care ai ales proza in locul poeziei?
ianuarie 2, 2010 at 7:48 pm
Am decis asa fiindca… eu cred ca s-a incheiat o perioada in ceea ce eu creez. Poezia mea pana acum a fost negativa… in mare parte. Acum pentru prima data am inceput sa scriu poezii pozitive. O pauza cred ca va definitiva aceasta trecere intre etapele poeziei mele. Asa gandesc eu. Data de 15 iunie e aleasa asa… ca o data in jurul acelei date am sa scriu o noua poezie. Poate cu cateva zile inainte…poate dupa. Nu stiu. Asa cred eu… ca o perioada s-a incheiat… si ca ceea ce urmeaza trebuie sa fie diferit.
ianuarie 2, 2010 at 8:03 pm
Aha … eu cred si sustin ideea de varietate, si eu una (oricat de funny ar suna) nu ma pot controla/abtine cand imi vine o poezie in minte si mi se pare o totala irosire daca iti vine o idee si nu o scri doar fiindca ai facut un pact cu tine. Poeziile sunt la fel ca personajele unei proze (indiferent de dimensiunile acesteia), exista personaje pozitive, negative, puternice, slabe, mediocre, dezgustatoare. O poezie nu trebuie neaparat sa fie ‘tra-la-la, rasare soarele!’ … Un scriitor isi defineste calitatea prin varietatea de emoti si trairi, un om nu are parte doar de trairi frumoase ori doar trairi urate … Eu una (desi sunt doar un plod) dau frau liber imaginatiei fiindca o consider de o fragilitate incredibila. Nu ma simt mereu inspirata dar si cand sunt inspirata, scriu. Nu am un filtru al ideilor, nu merg pe conceptul ‘asta scriu, asta nu scriu, nu, asta nu ar cadea bine’, evident, sunt condusa de bun simt dar emotiile are trebui scrise, indiferent de forma pe care o iau in mintea nostra. E doar un sfat, scrie tot ce iti vine in minte, indiferent de forma acelui lucru fiindca poate vei intampina o perioada cand vei vrea sa scri poezie si nu vei putea (fiindca nu iti vine nimic). De aceea am spus ca inspiratia este ceva fragil, incontrolabil. Eu una nu mi-as permite sa imi opresc vreun brat din acest rau imens ce se scurge in final intr-un ocean. Oricum, e doar un sfat …
ianuarie 2, 2010 at 8:12 pm
Eu inteleg ce spui tu. Eu cand scriu nu scriu neaparat cu un anumit scop. E drept. Cum sa iti zic… am scris si poezii pozitive si cu iz de gluma… dar majoritatea au fost negative. Nu vreau sa scriu pentru moment… pentru ca am impresia si cred ca este nevoie de o pauza. Poezia si ideile trebuie sa se acumuleze. Sau depinde… le scrii pe toate cum vin. Mintea noastra e prea complexa si nu incerc sa elucidez… imi iau insa o pauza… fiindca am nevoie sa ma gandesc la viitor, si la ce sunt eu si ce vreau eu sa spun. Da poeziile vin din interior, din subconstient… dar subconstientul trece printr-o perioada de tranzitie. Daca voi scrie acum poezii este foarte clar… ca mai tarziu aceste poezii nu le voi mai aprecia… fiindca au trecut prin tranzitie. Plus ca eu unul consider ca viata omului are etape… este bine ca etapele sa fie bine definite. Nu trebuie sa fie vagi… asta e rolul pauzei. Sigur poate gresesc… nu stiu… apreciez opinia ta. Eu am avut acum cateva zile un moment in care nu am putut sa scriu. A fost foarte dificil… sa stii ca nu poti sa asterni cuvintele pe hartie. Oribil. Am incercat sa astern ceva si a iesit un dezastru. Asa am si decis ca e bine o pauza. Nu trebuie sa ma fortez… poezia are tot timpul… viata evolueaza… pauza asta trebuie sa ma ajute sa ma reculeg. Curand cred ca o sa fac o mica pauza si in proza. Trebuie sa imi pun gandurile in ordine.
Uite am recitit o nuvela scrisa de mine acum 2 ani. Este acum un dezastru. Imi dau seama cat de mult au evoluat scrierile mele. Aceea nuvela nu mai reprezinta acum nimic. A fost scrisa intr-o perioada de tranzitie… si acest lucru se vede… de fapt mai bine zis la finalul unei perioade de tranzitie.
ianuarie 2, 2010 at 8:26 pm
De acord cu tine (in faptul ca nu te mai recunosti in lucruri pe care le-ai scris acum doi ani), si eu am patit chestia asta fiindca ceea ce scriu acum este foarte diferit de prima mea ‘nuvela’ scrisa cu stangacie pe un forum de proza incepatoare. Atunci, chiar si cea mai simpla idee mi s-a parut extraordinara! Dar asta este frumusetea evolutiei fiecarui scriitor. Si eu am avut o perioada in care nu puteam sa scriu nimic, dar la poezie nu m-am fortat niciodata. Proza (in cazul meu) este 60% sentiment si 40% logica si organizare a ideilor, procentul se modifica la fiecare propozitie. Fiindca trebuie sa recunosti, sunt unele idei pe care le scri din strafundul inimii si altele sunt pura logica ori filozofie scrisa in neologisme. Poezia pentru mine este ceva fragil, nu am reusit niciodata sa imi controlez lucrul acesta, poezie este ceva ilogic pentru mine, o manifestare a unui alter ego interior pe care il cunosc doar prin intermediul hartiei. Poate chiar si zbaterea asta a ta interioara si exterioara (din moment ce ne-ai impartasit-o si nou) te va inspira pentru o/mai multe proze interesante. Nu pot decat sa iti urez succes … Tranzitia mea s-a desfasurat pe hartie, astfel unui traseu, avand o destinatie si ‘desenand’ harta pe parcurs cu acel drum ce avea sa ma aduca la un anume finish. Dar trebuie sa sti ca drumurile sunt pentru calatorii, nu pentru destinatie. Omul pana moare tot invata, dupa aceasta etapa a ta, dupa aceasta tranzitie are sa urmeze altele, poate mai frustrante ori mai inspirante … De aceea ziceam sa pui pixul pe hartie (mana pe taste) de fiecare data cand ceva se iveste in minte ta. Cat despre ideile pentru poezie si proza in sine, unele au intradevar nevoie de o desfasurare mai ampla. Eu una am mereu un caiet la indemana, chiar si doar o propozitie care imi vine si mi se pare ca merita, mi-o notez. Daca ma uit peste ea maine, ori peste o luna si totusi iese ceva foarte bun in incercarea mea de a o dezvolta, inseamna ca nu a fost nimic risipit. Noi din pacate nu putem recicla ideile noastre, nu daca nu le-am notat, si nici nu putem sa ‘renovam’ o proza ori poezie daca de asemenea, nu ne-am notat-o. Asta era ideea. O seara placuta.
ianuarie 3, 2010 at 9:50 am
Trebuie sa iti raspund. 😀 Ma simt dator cu un raspuns… aseara nu am putut ca eram obosit, dar iti raspund acum. Eu sunt de acord cu tine… partial. Proza este in mod normal mai gandita. In viziunea mea, insa… cand scriu proza… plec in aventura de a scrie de cele mai multe ori fara sa stiu ce urmeaza… am de creeat un dialog… si pe loc vine ceva in cap. Sunt momente cand au venit lucruri geniale. La poezie, pot sa iti zic, ca tema si ideea poeziei o am in cap… cand incep sa o scriu… cuvintele si poezia propriu-zisa se formeaza pe loc. Imi amintesc ca am scris o poezie in 30 de secunde… sau un minut… efectiv totul a venit perfect, vers dupa vers… daca as sta sa ma gandesc la o poezie sigur nu as putea sa o scriu atat de repede. Literatura este o arta. Da si aici sunt de acord ca la proza sunt lucruri care le scrii logic, rational si sunt lucruri care le scrii din subconstient.
In ce priveste drumul… cum spui tu… imi place sa cred:D ca viata este ca un drum… uneori autostrada, uneori sosea ingusta, uneori drum de tara. Viata si toate problemele care le avem trebuiesc trecute. 😀 Sunt aceste perioade de tranzitie care eu cred ca sunt esentiale… oamenii se schimba…(masina de pe drumul de mai sus… se schimba). Dupa aceasta tranzitie probabil ca vor mai veni… dar eu cred ca pentru moment tranzitia care vine… sau care se desfasoara acum este cea mai mare…bine poate asta am crezut la toate… dar sunt sigur ca dupa aceasta tranzitie ceva se va schimba… si da drumul este facut pentru a fi parcurs in viziunea mea… pe drumul vietii nu cred ca exista o destinatie… iar daca ar fi sa existe o destinatie… aceea ar fi capatul drumului, moartea. Multumesc mult de comentariu. Am intrat si eu la tine pe blog, si am sa mai intru. 😀
ianuarie 3, 2010 at 2:04 pm
Okay, se pare ca avem păreri care tind sa coincidă pe alocuri, bineinteles ca (tind sa cred) imaginatia si tranzitia se desfasoara altfel in fiecare individ, de aceea aveam Bacovia si Eminescu, Amintiri din copilarie si Maitreyi … fiecare suntem individuali, iar particularitatile noastre sunt cele care ne deosebesc. Multumesc pentru vizita.