Soarele auriu puternic straluceste
Dunele lucioase sunt treptat luminate,
Peste pamant culoarea inimii se naste
Imaginile cu pensula sunt pictate…

Nisipul auriu este de un vant rascolit
Palatele de siliciu sunt fin miscate,
Aerul din jur devine un val infinit
Milioane de particule sunt rasfirate…

Incet , incet pe bolta albastra apare,
Cate un nor alb ca o eterna cetate
Acopera lumina stelei care moare,
Soarele nu mai este o identitate…

Usor, usor, usor umbra gri se asterne
Pamantul cu viteza lumii se roteste
Norii de cristal se aseaza alene
Vantul infinit din suflet se opreste

Sunetele cuprind imensa defilare,
Lumina in intuneric incet dispare
Simt cum se scurge din cer albastra mare,
Apa invaluie cristalul alb de sare…

Rasar nesfarsite verzi campuri de flori,
Toata apa se revarsa in albastre rauri,
Pe camp se construiesc galbene lanuri si mori
Se inalta bogate gradini si largi parcuri

Lumina din cerul indepartat apare,
Coroana florii se deschide nesfarsit,
Furtuna de plumb din prezent aici dispare,
Imaginea apare din viitorul indefinit

Printre dealuri apar doua mici persoane,
Vorbesc, traiesc si impreuna zambesc
Pasesc printr-un imperiu de coloane,
Flori moarte pe piatra se pravalesc…

Cerul negru de stele al noptii rasare
Natura in intuneric parca dispare
Mainile celor doi se unesc intr-o visare
Bolta infinita ii inghite cu ardoare…

Baiatul a rupt un rosu trandafir,
Fete-i de cristal incet il daruieste,
Petala cu petala si fir cu fir…
Trecutul rosu este o parte din poveste

Trandafirul rosu incet dispare,
De cei doi dragostea lumii se lipeste,
Planta pe ultimul ei drum rece moare,
Universul iubirii acum zambeste…

Pas cu pas trecutul s-a si implinit
Iubirea din apus a si rasarit…
Pentru trandafir durerea a trecut,
Pentru ei lumea abia a inceput…

Anunțuri