art


Soarele sta oarecum la apus in spatele muntiilor. Raze de lumina in orizont. Lanuri verzi cu garduri care separa cirezi. Undeva in vale o cale de padure, paraiasul. Susurul apei si muzica naturii in general. Cuvinte lipsite de sens, imposibil de descris. Senzatii unice si poteci pierdute in vegetatie. Timpul s-a oprit pentru o clipa, dar ah, timpul este clipa. (Soarele prezentul ascuns in spatele muntiilor, sinea, eul; lumina viziunea; lanurile sunt dorintele si cirezile transpunerea lor; padurea este gresala, frica de intuneric; cuvintele si sunetele comunicarea, exprimarea, defectuoasa in general; senzatiile sunt perceptiile, iar timpul esti doar tu cel care citesti, fiind prezentul).

Anunțuri

Un post legat destul de mult de inginerie, dar interesant. 😀 Apa fierbe la 374.15 grade celsius la o presiune de 221 bar(punct critic). Dupa acest punct, apa nu mai poate condensa orice ai face, altfel spus, daca ai 400 de grade celsius nu mai poti condensa apa orice ai face cu presiunea. Dupa cum se stie apa fierbe la 100 de grade celsius la 1.01 bar ( o atmosfera). La 0.1 bar apa o sa fiarba la 45.8 grade celsius. La temperatura de 0.01 grade celsius exista punctul triplu al apei, punct in care toate starile de agregare ale apei coexista (exceptand plasma), asadar la 0.01 grade celsius exista si vapori de apa si lichid si gheata. La ce temperatura o sa fiarba apa in vid?

Iarna prin peretii casei se pierde aceiasi energie pe care ar utiliza-o 20 de becuri, daca peretele e neizolat, iar daca e izolat se pierde energia a 5 becuri aproximativ. Un calorifer genereaza energia echivalenta a cate becuri?

In ultimi ani s-a ajuns foarte aproape de zero absolut (-273.15 grade Celsius) chiar pana la milionimi de grad, dar nu s-a putut atinge. De ce?

Raspunsurile data viitoare:D

In ultima perioada am foarte preocupat cu tot felul de lucruri pe care le-am avut de facut, carti de citit, lucrari de laborator de scris etc. Uitandu-ma insa in jur nu am putut sa nu observ discrepantele intre mentalitatile occidentale si cele orientale. Ceea ce se petrece in Egipt e oarecum tragic, dar ma face sa inteleg cat de inapoiata este o anumita parte a lumii care se considera mai inteligenta. Premierul Marii Britanii a declarat recent, ca multiculturalismul a esuat in Anglia, asta dupa ce cancelara Germaniei declara acelasi lucru. Nu sunt rasist, nu am fost si nici nu voi fi, dar dau perfecta dreptate acestei viziuni si am impresia ca lumea orientului isi face de cap in Europa. Democratia din nefericire e uneori prea blanda cu mentalitatea. Ai voie sa gandesti ce vrei si sa faci ce vrei. Ei bine daca vii in Europa ar fi bine sa incepi sa faci ce se face in Europa nu ce faci tu acolo cu covorasele. Cineva imi spunea, religia musulmana e mai buna decat crestinismul. Sigur e frumos sa crezi in religia ta, dar realitatea e diferita. Europenii se roaga pentru pacea in orient, unii desigur, dar cam cati musulmani se roaga pt binele occidentului… hmm … zero? Acum cateva secole in Franta se desfasura revolutia burgheza, Caderea Bastiliei, iar multimea vroia democratie, ei surpriza asta vrea si acum lumea orientala, democratie. Asta inseamna ca sunt doar cu cateva secole in urma si urmeaza sa vina iluminismul, revolutia industriala si alte etape si prin orient. Nu m-ar deranja sa se grabeasca si pot sa sara peste etapa comunism, nu e necesara. Este nevoie de o schimbare si de una dramatica si nu in mentalitatea europenilor ci in mentalitatea zonei petrolifere, cat despre europeni, ei aici e nevoie de o schimbare in toleranta de care dam dovada.

Ultima creatie in materie de poezie. 😀 Putin cam conservatoare si cu o tenta de agricultura:)) (traditionalism). In mod normal asta nu e stilul meu… dar din lipsa de inspiratie… Proza nu am mai scris, pentru ca nu am in acest moment nici un fel de idee pentru proza, dar chiar nimic interesant.

Picatura cu picatura,
Culoarea ta se transforma…
Chipul tau prinde ura,
Si incet, incet se diforma…

Ma privesti fara sa spui,
Ca vrei sa ma mai iubesti
Te retragi si nu te impui,
Parca incerci sa te feresti…

Pasesti pe piatra rece,
Si asculti pasul cum trece
Esti putin dezonorata,
Ca ma asculti inca o data…

Susoteli infinite in fundal,
Imi desfasori un zambet,
Un ras aproape criminal
Si imi spui ca sunt imperfect…

Te ascult si inca tac
Am impresia ca te-ai pierdut,
Te intorc si te desfac
Ca pe un tractor vandut

Piesa cu piesa te despart,
Nit cu nit te pierd,
In cutii vechi te impart,
Trecutul tau il dezmierd…

Campul odinioara fertil,
Sta acum napadit de paraziti,
Iar eu cad singur si inutil
In moartea unor nemultumiti…

Soarele auriu puternic straluceste
Dunele lucioase sunt treptat luminate,
Peste pamant culoarea inimii se naste
Imaginile cu pensula sunt pictate…

Nisipul auriu este de un vant rascolit
Palatele de siliciu sunt fin miscate,
Aerul din jur devine un val infinit
Milioane de particule sunt rasfirate…

Incet , incet pe bolta albastra apare,
Cate un nor alb ca o eterna cetate
Acopera lumina stelei care moare,
Soarele nu mai este o identitate…

Usor, usor, usor umbra gri se asterne
Pamantul cu viteza lumii se roteste
Norii de cristal se aseaza alene
Vantul infinit din suflet se opreste

Sunetele cuprind imensa defilare,
Lumina in intuneric incet dispare
Simt cum se scurge din cer albastra mare,
Apa invaluie cristalul alb de sare…

Rasar nesfarsite verzi campuri de flori,
Toata apa se revarsa in albastre rauri,
Pe camp se construiesc galbene lanuri si mori
Se inalta bogate gradini si largi parcuri

Lumina din cerul indepartat apare,
Coroana florii se deschide nesfarsit,
Furtuna de plumb din prezent aici dispare,
Imaginea apare din viitorul indefinit

Printre dealuri apar doua mici persoane,
Vorbesc, traiesc si impreuna zambesc
Pasesc printr-un imperiu de coloane,
Flori moarte pe piatra se pravalesc…

Cerul negru de stele al noptii rasare
Natura in intuneric parca dispare
Mainile celor doi se unesc intr-o visare
Bolta infinita ii inghite cu ardoare…

Baiatul a rupt un rosu trandafir,
Fete-i de cristal incet il daruieste,
Petala cu petala si fir cu fir…
Trecutul rosu este o parte din poveste

Trandafirul rosu incet dispare,
De cei doi dragostea lumii se lipeste,
Planta pe ultimul ei drum rece moare,
Universul iubirii acum zambeste…

Pas cu pas trecutul s-a si implinit
Iubirea din apus a si rasarit…
Pentru trandafir durerea a trecut,
Pentru ei lumea abia a inceput…

Cerul noptii infinite straluceste in imaginatia mea. Desfac fir dupa fir al acestei lumi. Sentimente si complicatii se desfac si inteleg ca sunt singur intre oameni. Sunt milioane de oameni care ma inconjoara, dar sunt singur. Unde este imaginatia nestavilita a dorintei? Unde este infinitul si unde sunt toate posibilitatile?
Ce fac eu aici? Ce vreau sa fac? Nici nu stiu ce vreau sa fac, dar stiu ca am luat o decizie infinit de dificila. Sunt multumit de decizia luata, dar lumea din jur ma face sa inteleg mai multe, ma face sa imi dau seama ca sunt unic, provin dintr-o cultura unica si provin din spatial european. Si cam atat. Universitatea este un moment unic, o experienta unica in viata, care te ridica sit e darama in acelasi timp. Pe plan profesional este o adevarata comoara, pe plan personal insa lucrurile se complica. Ma lovesc zilnic de culturi diferite si asta nu ma deranjeaza deloc, nu sunt rasist, insa mentalitatea inchisa ma deranjeaza. Nu poti sa ceri fara sa oferi ceva in schimb, natura umana cere un echilibru si poate ca asta cere si societatea. Desigur, daca nu ai imaginatie nu ai ce sa ceri, privesc in jurul meu si cred ca din 80 de oameni pot sa numar 5 – 6 cu imaginative, restul sunt doar “un sistem”. Si cred ca aici este ceva legat de cultura, religia unui european ii da libertate, in vreme ce alte religii te constrang intr-un mod exagerat. Adevarul este ca poate nici religia europeana nu iti da chiar atat de multa libertate, dar omul isi permite libertatea. Europa a trecut prin perioada iluminismului si s-a trezit la realitate, anumite parti din univers sunt inca in nebuloasa unor reguli meschine. Eu nu spun sa nu te rogi, dar ma intreb, daca te rogi si apoi faci tampenii unde mai este rolul rugaciunii? A da jicnim aproapele ( nu stiu daca exista aceasta sintagma in religia orientului, nu vreau sa jicnesc pe nimeni) si apoi ne scoatem covorasul si ne rugam la pacea eterna. Ei bine, imi rezerv dreptul sa nu cred ca asta e calea cea buna.
Cu trecerea timpului incep sa apreciez tot mai mult cultura din care fac parte. Poate ca mentalitatea romaneasca este un dezastru, deschiderea pe care o avem ne lasa sa gandim liber fara sa fie nevoie sa ne impunem niste restrictii putin bizare. Stiu ca ceea ce spun eu pare cel putin revoltator, dar lumea din jurul nostrum este in sinea ei revoltatoare… imi amintesc ce a zis o colega: “aaa pai azi stau cu tine pentru ca e mai bine sa stai cu cineva care vorbeste araba” unei alte colege. Pare ceva normal, dar poate ca prin ceea ce a facut a si gresit daca privim contextul mai larg in care a refuzat sa stea langa un alt coleg. Cateva zile mai tarziu colega in cauza a apelat la ajutorul acelui coleg, care din bunavointa a ajutat-o. Acel coleg eram eu!
Nu regret nimic, desi suna complet gresit… in realitate regret foarte multe lucruri, dar in ceea ce priveste acest subiect nu regret nimic. Nu am gresit, ci am procedat corect. Atat ca la urmatoarea intalnire o sa ignor aceasta colega pierduta intr-o alta lume. Eu nu ma las folosit, desi poate ca uneori dau aceasta impresie, sunt o persoana care nu isi calca peste demnitate. Sau cel putin incearca sa nu isi calce peste demnitate.
Ieri am avut onoarea sa alerg in ploaie. Nu este nimic mai profund si mai romantic decat un dus rece intr-un parc pustiu. Acum realizez cat de profund a putut sa fie acest moment de reflectare sub ploaia marunta englezeasca, as spune ca aici si ploaia este zgarcita, ca o mare majoritate din populatia acestei insule. Da stiu generalizarile sunt periculoase asa ca ma vad obligat sa rectific, ca o parte din populatia acestei insule. Sa revin, la picaturile care m-au facut sa ma gandesc la trecut, la tot ceea ce pastrez in mine si tot ceea ce voi avea. Nu stiu de ce, dar am simtit in acel moment ud, ca ceea ce urmeaza este imens. Si sunt convins ca viitorul este imens, dar vreau sa simt occidental mai mult. Vreau sa traiesc intr-o lume deschisa asa cum este lumea occidentului. Si desigur o sa va intrebati, dar ce nu esti in occident? Ei bine sunt in vestul Europei, in batranul continent, dar am cunoscut prea multi “orientali” si cred ca ar fi momentul sa cunosc si mai multi europeni.
Imi strang covorasul cu greselile sale gramaticale (daca sunt) fiindca am scris textul repede si la ora tarzie. Cred ca a fost o destindere o expansiune a mea, din dorinta de libertate. Vreau oameni cu imaginative, oameni cu pasiune cu suflet care sa se implice in ceva. Vreau sa cunosc oameni cu o dorinta arzatoare de a visa. Vreau creatie!

Ea imi spune ca vrea sa ma vada. Ii este dor de mine, dar nu m-a vazut de doua zile. Imi intinde o discutie. Ma intreaba daca m-am suparat ca mi-a spus asta. Nu face sens, nici eu nu fac. Jucam un teatru ieftin. Ma aplec peste masa si ridic pachetul de Dunhill. Scot o tigara si o aprind. Ma simt cumva stresat de intrebarile acestea fara sens pe care le pune. Retez ultima ei intrebare, cu o intrebare de-a mea. Realizeaza ca a impins bariera si acum da inapoi. Imi spune sa uit tot ce a zis. Dar eu stiu foarte bine ca nu se poate acest lucru, este o gresala si ramane marcata undeva in creier. Aroma ma invaluie. Ma simt totusi liber, asa ca ii spun ca nu m-am suparat. Nici nu aveam de ce. Ea vrea sa schimbe subiectul, dar nu este in stare. Dupa cateva minute de pauza arunca o melodie in joc. Este o modalitate de scapare. Liniste. Imi dau seama ca am invins, dar nu am castigat nimic. Tigara s-a terminat.

Pagina următoare »