Life


Sunt lucruri pe care eu nu le pot intelege… poate ca nu am reusit sa am cultura necesara… si o sa va dau exemplu cateva anomalii pe care le-am vazut recent:
1. Shoppingul cu valiza. Da suna ciudat si nici nu face sens, dar este anomalia numarul 1. O majoritate covarsitoare se duce la cumparaturi cu valiza:)) se indeasa tot in valiza… si apoi se taraie pe rotite pana in campus. Nu pot sa care sacosi ca se strica unghiile false.
2. Isteria cu siguranta. Alarme de incendiu peste tot. Si surpriza, pornesc accidental de nenumarate ori. De cealalta parte, am lucrat recent cu metanol, vaporii sunt toxici, iar cateva grame suficiente sa ucida.
3. Facebook-ul. Nimic nou aici. Wireless in tot campusul, asadar iphone 3 cu facebook ca pagina de start. Cam asa arata o facultate. Daca ar verifica cineva probabil ca ar gasi un facebook deschis si in toaleta. Pe calculatoarele universitatii si apare, cea mai accesata pagina: facebook.
Raspunsul la postarea anterioara:
1. Apa in vid fierbe la zero grade celsius
2. Depinde de calorifer, undeva in jur de 30 – 40 de becuri.
3. Zero absolut nu se poate atinge, „totul ar ingheta”.

Anunțuri

In ultima perioada am foarte preocupat cu tot felul de lucruri pe care le-am avut de facut, carti de citit, lucrari de laborator de scris etc. Uitandu-ma insa in jur nu am putut sa nu observ discrepantele intre mentalitatile occidentale si cele orientale. Ceea ce se petrece in Egipt e oarecum tragic, dar ma face sa inteleg cat de inapoiata este o anumita parte a lumii care se considera mai inteligenta. Premierul Marii Britanii a declarat recent, ca multiculturalismul a esuat in Anglia, asta dupa ce cancelara Germaniei declara acelasi lucru. Nu sunt rasist, nu am fost si nici nu voi fi, dar dau perfecta dreptate acestei viziuni si am impresia ca lumea orientului isi face de cap in Europa. Democratia din nefericire e uneori prea blanda cu mentalitatea. Ai voie sa gandesti ce vrei si sa faci ce vrei. Ei bine daca vii in Europa ar fi bine sa incepi sa faci ce se face in Europa nu ce faci tu acolo cu covorasele. Cineva imi spunea, religia musulmana e mai buna decat crestinismul. Sigur e frumos sa crezi in religia ta, dar realitatea e diferita. Europenii se roaga pentru pacea in orient, unii desigur, dar cam cati musulmani se roaga pt binele occidentului… hmm … zero? Acum cateva secole in Franta se desfasura revolutia burgheza, Caderea Bastiliei, iar multimea vroia democratie, ei surpriza asta vrea si acum lumea orientala, democratie. Asta inseamna ca sunt doar cu cateva secole in urma si urmeaza sa vina iluminismul, revolutia industriala si alte etape si prin orient. Nu m-ar deranja sa se grabeasca si pot sa sara peste etapa comunism, nu e necesara. Este nevoie de o schimbare si de una dramatica si nu in mentalitatea europenilor ci in mentalitatea zonei petrolifere, cat despre europeni, ei aici e nevoie de o schimbare in toleranta de care dam dovada.

Simt de multe ori nevoia unei pauze. Totul se bazeaza pe incredere, dar daca nu imi acorzi incredere de ce ai pretentii de la mine? Cum vrei sa iti dovedesc eu ceva, daca tu nu imi acorzi sansa? Si cand vine vorba de o decizie personala, in care esti direct implicat, de ce nu iti asumi responsabilitatea? De ce? Pentru lucrurile bune esti responsabil, iar pentru cele proaste eu sunt cel responsabil. Este corect? Nu cer sa fie descoperita dreptatea, vreau doar sa existe un echilibru intre “cerere” si “oferta”. Din firea mea am fost o persoana influentabila si sunt o persoana care intreaba inainte sa ia o decizie pentru ca asa sunt, dar daca m-ai influentat gresit de ce nu iti asumi responsabilitatea pentru influenta pe care ai avut-o? Da in cele din urma eu sunt cel direct responsabil pentru ca eu am luat decizia. Si in realitate ar trebui sa ma apreciezi si cu bune si cu rele? Ma apreciezi ca o persoana pentru intreaga mea fiinta, nu pentru jumatate din mine. Stiu ca o problema in a defini aprecierea este comunicarea. Tocmai asta e problema, ca simt ca intre noi nu mai exista nici un fel de comunicare. Si asta e concluzia, doar atat. Cere-mi si pot sa iti dau, nu imi cere si nu pot sa iti dau, dar nu incerca sa nu imi ceri si sa vrei sa iti dau, caci pentru mine este imposibil.

Sentimentul de confuzie pe care neasteptatul il creeaza e unic. Nu stiu cum este pentru altii, dar pentru mine a fost clar ca imaginatia mea nu a reusit sa cuprinda realitatea care a urmat, iar atunci cand realitatea m-a lovit, constientul nu a fost in stare sa accepte. Este foarte dificil sa fii sub presiune si sa nu stii ceea ce ai de facut, pentru simplu motiv ca nu erai pregatit pentru asa ceva. Da stiu suna foarte banal sa spui, nu stiam ce urmeaza si ar fi trebuit sa ma pregatesc… dar cand nu stii ce urmeaza pentru ce sa te pregatesti? Ei bine eu nu m-am pregatit si daca ma pregateam ar fi fost acelasi dezastru. Ajungi in anumite momente in viata sa te trezesti cu un fapt implinit pus pe masa care mai trebuie putin aranjat eventual. Asa am patit eu, eram intr-un laborator in care am stat 3 ore sa ma gandesc ce sa fac si nu am fost multumit. Solutia pe care am gasit-o a fost ridicola chiar si pentru mine si am inteles ca era un compromis. Altii au spus, da a fost foarte usor, noua ne-a iesit tot. Sincer nu cred, poti sa fii si un geniu, dar sa rezolvi o problema care in realitate nu are o rezolvare e stupid. Daca problema nu are o solutie clara, atunci de ce sa te mai lauzi ca ai rezolvat-o? Natura umana este uneori prea complicata chiar si pentru imaginatia mea. Viata este in realitate un compromis, cedezi ceva pentru altceva si iei decizii complicate. Cu totii luam decizii, unele bune, altele rele, dar destinul ramane acelasi. Cand realizezi ca mai ai cateva secunde si un tren te va lovi, incerci sa te feresti, dar daca nu vezi trenul nu ai de ce sa te feresti si te loveste in plin. Asa este si viata, un tren scapat de sub control.

Cerul noptii infinite straluceste in imaginatia mea. Desfac fir dupa fir al acestei lumi. Sentimente si complicatii se desfac si inteleg ca sunt singur intre oameni. Sunt milioane de oameni care ma inconjoara, dar sunt singur. Unde este imaginatia nestavilita a dorintei? Unde este infinitul si unde sunt toate posibilitatile?
Ce fac eu aici? Ce vreau sa fac? Nici nu stiu ce vreau sa fac, dar stiu ca am luat o decizie infinit de dificila. Sunt multumit de decizia luata, dar lumea din jur ma face sa inteleg mai multe, ma face sa imi dau seama ca sunt unic, provin dintr-o cultura unica si provin din spatial european. Si cam atat. Universitatea este un moment unic, o experienta unica in viata, care te ridica sit e darama in acelasi timp. Pe plan profesional este o adevarata comoara, pe plan personal insa lucrurile se complica. Ma lovesc zilnic de culturi diferite si asta nu ma deranjeaza deloc, nu sunt rasist, insa mentalitatea inchisa ma deranjeaza. Nu poti sa ceri fara sa oferi ceva in schimb, natura umana cere un echilibru si poate ca asta cere si societatea. Desigur, daca nu ai imaginatie nu ai ce sa ceri, privesc in jurul meu si cred ca din 80 de oameni pot sa numar 5 – 6 cu imaginative, restul sunt doar “un sistem”. Si cred ca aici este ceva legat de cultura, religia unui european ii da libertate, in vreme ce alte religii te constrang intr-un mod exagerat. Adevarul este ca poate nici religia europeana nu iti da chiar atat de multa libertate, dar omul isi permite libertatea. Europa a trecut prin perioada iluminismului si s-a trezit la realitate, anumite parti din univers sunt inca in nebuloasa unor reguli meschine. Eu nu spun sa nu te rogi, dar ma intreb, daca te rogi si apoi faci tampenii unde mai este rolul rugaciunii? A da jicnim aproapele ( nu stiu daca exista aceasta sintagma in religia orientului, nu vreau sa jicnesc pe nimeni) si apoi ne scoatem covorasul si ne rugam la pacea eterna. Ei bine, imi rezerv dreptul sa nu cred ca asta e calea cea buna.
Cu trecerea timpului incep sa apreciez tot mai mult cultura din care fac parte. Poate ca mentalitatea romaneasca este un dezastru, deschiderea pe care o avem ne lasa sa gandim liber fara sa fie nevoie sa ne impunem niste restrictii putin bizare. Stiu ca ceea ce spun eu pare cel putin revoltator, dar lumea din jurul nostrum este in sinea ei revoltatoare… imi amintesc ce a zis o colega: “aaa pai azi stau cu tine pentru ca e mai bine sa stai cu cineva care vorbeste araba” unei alte colege. Pare ceva normal, dar poate ca prin ceea ce a facut a si gresit daca privim contextul mai larg in care a refuzat sa stea langa un alt coleg. Cateva zile mai tarziu colega in cauza a apelat la ajutorul acelui coleg, care din bunavointa a ajutat-o. Acel coleg eram eu!
Nu regret nimic, desi suna complet gresit… in realitate regret foarte multe lucruri, dar in ceea ce priveste acest subiect nu regret nimic. Nu am gresit, ci am procedat corect. Atat ca la urmatoarea intalnire o sa ignor aceasta colega pierduta intr-o alta lume. Eu nu ma las folosit, desi poate ca uneori dau aceasta impresie, sunt o persoana care nu isi calca peste demnitate. Sau cel putin incearca sa nu isi calce peste demnitate.
Ieri am avut onoarea sa alerg in ploaie. Nu este nimic mai profund si mai romantic decat un dus rece intr-un parc pustiu. Acum realizez cat de profund a putut sa fie acest moment de reflectare sub ploaia marunta englezeasca, as spune ca aici si ploaia este zgarcita, ca o mare majoritate din populatia acestei insule. Da stiu generalizarile sunt periculoase asa ca ma vad obligat sa rectific, ca o parte din populatia acestei insule. Sa revin, la picaturile care m-au facut sa ma gandesc la trecut, la tot ceea ce pastrez in mine si tot ceea ce voi avea. Nu stiu de ce, dar am simtit in acel moment ud, ca ceea ce urmeaza este imens. Si sunt convins ca viitorul este imens, dar vreau sa simt occidental mai mult. Vreau sa traiesc intr-o lume deschisa asa cum este lumea occidentului. Si desigur o sa va intrebati, dar ce nu esti in occident? Ei bine sunt in vestul Europei, in batranul continent, dar am cunoscut prea multi “orientali” si cred ca ar fi momentul sa cunosc si mai multi europeni.
Imi strang covorasul cu greselile sale gramaticale (daca sunt) fiindca am scris textul repede si la ora tarzie. Cred ca a fost o destindere o expansiune a mea, din dorinta de libertate. Vreau oameni cu imaginative, oameni cu pasiune cu suflet care sa se implice in ceva. Vreau sa cunosc oameni cu o dorinta arzatoare de a visa. Vreau creatie!

Totul din nimic. Praf se inalta dintr-un imperiu. O poarta s-a prabusit. Nimic nu face sens. Nici nu este momentul sa faca. Doi ani de istorie sunt stersi cu buretele. Eu ma intreb, de ce? Pentru ca trebuie pusa peste o noua istorie. Cladiri se prabusesc, cladiri se inalta.

Orice nu te doboara, te ridica!

Insulele Canare (ale Spaniei) sunt un paradis. Sunt locul unde soarele se intalneste cu marea acoperita de nori albi. Nici in vis nu poti sa iti imaginezi asemenea bogatie.

Uscatul si marea. Pamantul si infinitul.

Tenerife

Pagina următoare »