Literature


Am decis sa pun ultima creatie. Nu stiu de ce, dar simt ca exista o sansa sa starneasca controversa. Ultima mea poezie se termina in aer, asa cum a si inceput. Astept opinii. 😀

Un punct, o linie, putin imaterial
Ratiunea influenta imperial,
Existenta aproape definitorie
Viata, o dezlanturire deluzorie…

Arie, volum, spatiu, perspectiva
Lumea insasi e infinit captiva…
Te-am intrebat de ce te pierzi?
Si iar te-ntreb tu chiar mai crezi?

„Viata, vis, suflet si pasiune
Genereaza o lunga uniune
In sperata ce urmeaza sa vina
Iluzia ta trebuie sa se abtina…”

Cuvinte reci topite de acid,
Spusele tale dispar in vid…
Sfarsitul cald se desfasoara
Iar steaua din cer coboara…

Ai simtit vreodata nevoia sa ramai in pat toata ziua? Sa nu fie necesar sa te ridici din lumea in care esti. Si atunci auzi ca suna ceasul pentru a treia oara si iti vine sa il arunci pe geam. Simti racoarea din incapere ca te loveste pe fata, dar simti si caldura de sub plapuma. Atunci te uiti pe geam si vezi cum picaturi reci se lovesc de sticla. Asculti sunetul acesta infricosator de rece si stii ca nu vrei sa te ridici din pat. Si totusi te ridici, si te duci direct la baie. Nimic nu este mai zguduitor decat putina apa rece pe fata. Si din acest punct poti sa spui ca ti-ai inceput ziua.

Sentimentul de confuzie pe care neasteptatul il creeaza e unic. Nu stiu cum este pentru altii, dar pentru mine a fost clar ca imaginatia mea nu a reusit sa cuprinda realitatea care a urmat, iar atunci cand realitatea m-a lovit, constientul nu a fost in stare sa accepte. Este foarte dificil sa fii sub presiune si sa nu stii ceea ce ai de facut, pentru simplu motiv ca nu erai pregatit pentru asa ceva. Da stiu suna foarte banal sa spui, nu stiam ce urmeaza si ar fi trebuit sa ma pregatesc… dar cand nu stii ce urmeaza pentru ce sa te pregatesti? Ei bine eu nu m-am pregatit si daca ma pregateam ar fi fost acelasi dezastru. Ajungi in anumite momente in viata sa te trezesti cu un fapt implinit pus pe masa care mai trebuie putin aranjat eventual. Asa am patit eu, eram intr-un laborator in care am stat 3 ore sa ma gandesc ce sa fac si nu am fost multumit. Solutia pe care am gasit-o a fost ridicola chiar si pentru mine si am inteles ca era un compromis. Altii au spus, da a fost foarte usor, noua ne-a iesit tot. Sincer nu cred, poti sa fii si un geniu, dar sa rezolvi o problema care in realitate nu are o rezolvare e stupid. Daca problema nu are o solutie clara, atunci de ce sa te mai lauzi ca ai rezolvat-o? Natura umana este uneori prea complicata chiar si pentru imaginatia mea. Viata este in realitate un compromis, cedezi ceva pentru altceva si iei decizii complicate. Cu totii luam decizii, unele bune, altele rele, dar destinul ramane acelasi. Cand realizezi ca mai ai cateva secunde si un tren te va lovi, incerci sa te feresti, dar daca nu vezi trenul nu ai de ce sa te feresti si te loveste in plin. Asa este si viata, un tren scapat de sub control.

Cerul noptii infinite straluceste in imaginatia mea. Desfac fir dupa fir al acestei lumi. Sentimente si complicatii se desfac si inteleg ca sunt singur intre oameni. Sunt milioane de oameni care ma inconjoara, dar sunt singur. Unde este imaginatia nestavilita a dorintei? Unde este infinitul si unde sunt toate posibilitatile?
Ce fac eu aici? Ce vreau sa fac? Nici nu stiu ce vreau sa fac, dar stiu ca am luat o decizie infinit de dificila. Sunt multumit de decizia luata, dar lumea din jur ma face sa inteleg mai multe, ma face sa imi dau seama ca sunt unic, provin dintr-o cultura unica si provin din spatial european. Si cam atat. Universitatea este un moment unic, o experienta unica in viata, care te ridica sit e darama in acelasi timp. Pe plan profesional este o adevarata comoara, pe plan personal insa lucrurile se complica. Ma lovesc zilnic de culturi diferite si asta nu ma deranjeaza deloc, nu sunt rasist, insa mentalitatea inchisa ma deranjeaza. Nu poti sa ceri fara sa oferi ceva in schimb, natura umana cere un echilibru si poate ca asta cere si societatea. Desigur, daca nu ai imaginatie nu ai ce sa ceri, privesc in jurul meu si cred ca din 80 de oameni pot sa numar 5 – 6 cu imaginative, restul sunt doar “un sistem”. Si cred ca aici este ceva legat de cultura, religia unui european ii da libertate, in vreme ce alte religii te constrang intr-un mod exagerat. Adevarul este ca poate nici religia europeana nu iti da chiar atat de multa libertate, dar omul isi permite libertatea. Europa a trecut prin perioada iluminismului si s-a trezit la realitate, anumite parti din univers sunt inca in nebuloasa unor reguli meschine. Eu nu spun sa nu te rogi, dar ma intreb, daca te rogi si apoi faci tampenii unde mai este rolul rugaciunii? A da jicnim aproapele ( nu stiu daca exista aceasta sintagma in religia orientului, nu vreau sa jicnesc pe nimeni) si apoi ne scoatem covorasul si ne rugam la pacea eterna. Ei bine, imi rezerv dreptul sa nu cred ca asta e calea cea buna.
Cu trecerea timpului incep sa apreciez tot mai mult cultura din care fac parte. Poate ca mentalitatea romaneasca este un dezastru, deschiderea pe care o avem ne lasa sa gandim liber fara sa fie nevoie sa ne impunem niste restrictii putin bizare. Stiu ca ceea ce spun eu pare cel putin revoltator, dar lumea din jurul nostrum este in sinea ei revoltatoare… imi amintesc ce a zis o colega: “aaa pai azi stau cu tine pentru ca e mai bine sa stai cu cineva care vorbeste araba” unei alte colege. Pare ceva normal, dar poate ca prin ceea ce a facut a si gresit daca privim contextul mai larg in care a refuzat sa stea langa un alt coleg. Cateva zile mai tarziu colega in cauza a apelat la ajutorul acelui coleg, care din bunavointa a ajutat-o. Acel coleg eram eu!
Nu regret nimic, desi suna complet gresit… in realitate regret foarte multe lucruri, dar in ceea ce priveste acest subiect nu regret nimic. Nu am gresit, ci am procedat corect. Atat ca la urmatoarea intalnire o sa ignor aceasta colega pierduta intr-o alta lume. Eu nu ma las folosit, desi poate ca uneori dau aceasta impresie, sunt o persoana care nu isi calca peste demnitate. Sau cel putin incearca sa nu isi calce peste demnitate.
Ieri am avut onoarea sa alerg in ploaie. Nu este nimic mai profund si mai romantic decat un dus rece intr-un parc pustiu. Acum realizez cat de profund a putut sa fie acest moment de reflectare sub ploaia marunta englezeasca, as spune ca aici si ploaia este zgarcita, ca o mare majoritate din populatia acestei insule. Da stiu generalizarile sunt periculoase asa ca ma vad obligat sa rectific, ca o parte din populatia acestei insule. Sa revin, la picaturile care m-au facut sa ma gandesc la trecut, la tot ceea ce pastrez in mine si tot ceea ce voi avea. Nu stiu de ce, dar am simtit in acel moment ud, ca ceea ce urmeaza este imens. Si sunt convins ca viitorul este imens, dar vreau sa simt occidental mai mult. Vreau sa traiesc intr-o lume deschisa asa cum este lumea occidentului. Si desigur o sa va intrebati, dar ce nu esti in occident? Ei bine sunt in vestul Europei, in batranul continent, dar am cunoscut prea multi “orientali” si cred ca ar fi momentul sa cunosc si mai multi europeni.
Imi strang covorasul cu greselile sale gramaticale (daca sunt) fiindca am scris textul repede si la ora tarzie. Cred ca a fost o destindere o expansiune a mea, din dorinta de libertate. Vreau oameni cu imaginative, oameni cu pasiune cu suflet care sa se implice in ceva. Vreau sa cunosc oameni cu o dorinta arzatoare de a visa. Vreau creatie!

Ea imi spune ca vrea sa ma vada. Ii este dor de mine, dar nu m-a vazut de doua zile. Imi intinde o discutie. Ma intreaba daca m-am suparat ca mi-a spus asta. Nu face sens, nici eu nu fac. Jucam un teatru ieftin. Ma aplec peste masa si ridic pachetul de Dunhill. Scot o tigara si o aprind. Ma simt cumva stresat de intrebarile acestea fara sens pe care le pune. Retez ultima ei intrebare, cu o intrebare de-a mea. Realizeaza ca a impins bariera si acum da inapoi. Imi spune sa uit tot ce a zis. Dar eu stiu foarte bine ca nu se poate acest lucru, este o gresala si ramane marcata undeva in creier. Aroma ma invaluie. Ma simt totusi liber, asa ca ii spun ca nu m-am suparat. Nici nu aveam de ce. Ea vrea sa schimbe subiectul, dar nu este in stare. Dupa cateva minute de pauza arunca o melodie in joc. Este o modalitate de scapare. Liniste. Imi dau seama ca am invins, dar nu am castigat nimic. Tigara s-a terminat.

Reguli de baza ce trebuie urmate, pentru a juca teatru cat mai bine:
1. Niciodata sa nu spui adevarul.
2. Tot timpul sa pui la indoiala reactia altora.
3. Nu vorbi decat strictul necesar.
4. Incearca sa gasesti secretul din spatele fiecarui om, fara sa il divulgi pe al tau.
5. Intinde-te la vorba numai ca sa fortezi o informatie.
6. Nu rata orice ocazie se iveste.
7. Profita de toate informatiile pe care le ai ca sa descoperi si alte lucruri.
8. Nu te expune unor alte atacuri. Incearca sa nu dai informatii clare.

Daca tot ati citit aceste reguli, acum nu mai trebuie decat sa va imaginati ca unii le aplica.

Doar o teorie cu doua posibilitati.
1. Diluarea Puterii
2. Concentrarea Puterii

1. Diluarea puterii – ar fi un procedeu simplu… prin fragmentarea maxima posibila a puterilor in stat. In acest fel, puterea se poate fragmenta, prin separarea ei. Ca sa fiu inteles, voi lua un exemplu foarte simplu. De ce sa fie trei puteri in stat? (puterea executiva, puterea judecatoreasca si puterea legislativa). Solutia este in felul urmator. Desfintarea guvernului se aducerea la un nivel comun a tuturor ministerelor. In acest fel toate ministerele ar fi egale, relativ egale ca putere. Desfintarea parlamentului in doua sau mai multe camere. In acest fel, ar aparea mai multe „parlamente” cu puteri egale care s-ar influenta reciproc. La fel si cu sistemul de justitie. Desfintarea curtii supreme si aparitia unor tribunale egale. pentru a evita orice posibila divergenta intre aceste institutii, acestea nu ar avea voie sa anuleze actul altei institutii. Numai institutia care a emis o decizie sa o poata anula. In felul acesta Toate institutiile ar fi egale. Statul in aceasta varianta ar putea sa fie alcatuit dintr-o infinitate de institutii cu atributii cat mai locale. Presedinte sau conducator nu ar trebui sa existe. Pentru a dilua si mai mult societate printr-un filtru… fiecare institutie ar putea sa fie condusa de un consiliu (nu de o persoana). Daca o institutie ar comite o gresala ea ar putea sa fie sanctionata de adunarea care o reprezinta. Concret vorbind, sa spune ca ar exista o institutie la 1000 de oameni. Acest grup restrans decide acel consiliu al institutiei. In acest fel, orice preluare de putere si orice dictatura ar fi imposibila prin aceasta fragmentare excesiva. Este foarte clar ca in acest caz si alte puteri ar fi impartite cum ar fi mass-media.

2. Concentrarea Puterii – o teorie opusa primeia. Din nefericire, societatea nu trebuie concentrata intr-o singura putere. Asadar, societatea trebuie concentrata in cel putin doua puteri egale. Mai concret intr-un stat ideal ar fi nevoie doar de doua puteri: puterea judecatoreasca si puterea executiva. Nu este necesara o putere legislativa. Nu este necesar un parlament. In loc de parlament este nevoie doar de o cosntitutie si un set dat si bine definit de legi. Acest set de legi sa poata fi schimbat prin referendum la cerinta grupului 10 (imediat voi explica ce este acest grup). Primul ministru sa fie partial ales de popor. In ce sens. Poporul va vota o lista cu 10 persoane, din cadrul intregii societati. Pe aceasta lista vor fi trecute doar persoanele care au deja o sustinere populara. Dupa ce s-au decis cele 10 persoane, grupul celor 10 se trage la sorti primul ministru. Norocosul devine prim ministru. O astfel de societate nu are nevoie de presedinte (ea poate sa fie reprezentata de prim ministru). O astfel de societate nu are nevoie de partide. Instantele de judecata sa controleze guvernul si invers guvernul instantele. In acest fel ar fi echilibru. Instantele de judecata sa fie alcatuite doar din juriu. Estential sa fie un juriu. Juriu care va decide soarta unor probleme. In acest caz, sistemele pot fi privatizate. Sanatatea si educatia, precum si transportul pot fi in mare parte privatizate. Daca totusi aceste sisteme nu ajung la anumite standarde si la o anumita eficienta aceastea pot fi sprijinite doar partial de stat. Administratia si ea se poate privatiza. Numai politia si armata nu trebuie sa fie privatizate si nici justitia. Sau poate justitia partial.

Cu ajutorul celor doua teorii se poate porni pe calea catre un stat ideal.

Pagina următoare »