Noutati


Sunt lucruri pe care eu nu le pot intelege… poate ca nu am reusit sa am cultura necesara… si o sa va dau exemplu cateva anomalii pe care le-am vazut recent:
1. Shoppingul cu valiza. Da suna ciudat si nici nu face sens, dar este anomalia numarul 1. O majoritate covarsitoare se duce la cumparaturi cu valiza:)) se indeasa tot in valiza… si apoi se taraie pe rotite pana in campus. Nu pot sa care sacosi ca se strica unghiile false.
2. Isteria cu siguranta. Alarme de incendiu peste tot. Si surpriza, pornesc accidental de nenumarate ori. De cealalta parte, am lucrat recent cu metanol, vaporii sunt toxici, iar cateva grame suficiente sa ucida.
3. Facebook-ul. Nimic nou aici. Wireless in tot campusul, asadar iphone 3 cu facebook ca pagina de start. Cam asa arata o facultate. Daca ar verifica cineva probabil ca ar gasi un facebook deschis si in toaleta. Pe calculatoarele universitatii si apare, cea mai accesata pagina: facebook.
Raspunsul la postarea anterioara:
1. Apa in vid fierbe la zero grade celsius
2. Depinde de calorifer, undeva in jur de 30 – 40 de becuri.
3. Zero absolut nu se poate atinge, „totul ar ingheta”.

Anunțuri

Cerul noptii infinite straluceste in imaginatia mea. Desfac fir dupa fir al acestei lumi. Sentimente si complicatii se desfac si inteleg ca sunt singur intre oameni. Sunt milioane de oameni care ma inconjoara, dar sunt singur. Unde este imaginatia nestavilita a dorintei? Unde este infinitul si unde sunt toate posibilitatile?
Ce fac eu aici? Ce vreau sa fac? Nici nu stiu ce vreau sa fac, dar stiu ca am luat o decizie infinit de dificila. Sunt multumit de decizia luata, dar lumea din jur ma face sa inteleg mai multe, ma face sa imi dau seama ca sunt unic, provin dintr-o cultura unica si provin din spatial european. Si cam atat. Universitatea este un moment unic, o experienta unica in viata, care te ridica sit e darama in acelasi timp. Pe plan profesional este o adevarata comoara, pe plan personal insa lucrurile se complica. Ma lovesc zilnic de culturi diferite si asta nu ma deranjeaza deloc, nu sunt rasist, insa mentalitatea inchisa ma deranjeaza. Nu poti sa ceri fara sa oferi ceva in schimb, natura umana cere un echilibru si poate ca asta cere si societatea. Desigur, daca nu ai imaginatie nu ai ce sa ceri, privesc in jurul meu si cred ca din 80 de oameni pot sa numar 5 – 6 cu imaginative, restul sunt doar “un sistem”. Si cred ca aici este ceva legat de cultura, religia unui european ii da libertate, in vreme ce alte religii te constrang intr-un mod exagerat. Adevarul este ca poate nici religia europeana nu iti da chiar atat de multa libertate, dar omul isi permite libertatea. Europa a trecut prin perioada iluminismului si s-a trezit la realitate, anumite parti din univers sunt inca in nebuloasa unor reguli meschine. Eu nu spun sa nu te rogi, dar ma intreb, daca te rogi si apoi faci tampenii unde mai este rolul rugaciunii? A da jicnim aproapele ( nu stiu daca exista aceasta sintagma in religia orientului, nu vreau sa jicnesc pe nimeni) si apoi ne scoatem covorasul si ne rugam la pacea eterna. Ei bine, imi rezerv dreptul sa nu cred ca asta e calea cea buna.
Cu trecerea timpului incep sa apreciez tot mai mult cultura din care fac parte. Poate ca mentalitatea romaneasca este un dezastru, deschiderea pe care o avem ne lasa sa gandim liber fara sa fie nevoie sa ne impunem niste restrictii putin bizare. Stiu ca ceea ce spun eu pare cel putin revoltator, dar lumea din jurul nostrum este in sinea ei revoltatoare… imi amintesc ce a zis o colega: “aaa pai azi stau cu tine pentru ca e mai bine sa stai cu cineva care vorbeste araba” unei alte colege. Pare ceva normal, dar poate ca prin ceea ce a facut a si gresit daca privim contextul mai larg in care a refuzat sa stea langa un alt coleg. Cateva zile mai tarziu colega in cauza a apelat la ajutorul acelui coleg, care din bunavointa a ajutat-o. Acel coleg eram eu!
Nu regret nimic, desi suna complet gresit… in realitate regret foarte multe lucruri, dar in ceea ce priveste acest subiect nu regret nimic. Nu am gresit, ci am procedat corect. Atat ca la urmatoarea intalnire o sa ignor aceasta colega pierduta intr-o alta lume. Eu nu ma las folosit, desi poate ca uneori dau aceasta impresie, sunt o persoana care nu isi calca peste demnitate. Sau cel putin incearca sa nu isi calce peste demnitate.
Ieri am avut onoarea sa alerg in ploaie. Nu este nimic mai profund si mai romantic decat un dus rece intr-un parc pustiu. Acum realizez cat de profund a putut sa fie acest moment de reflectare sub ploaia marunta englezeasca, as spune ca aici si ploaia este zgarcita, ca o mare majoritate din populatia acestei insule. Da stiu generalizarile sunt periculoase asa ca ma vad obligat sa rectific, ca o parte din populatia acestei insule. Sa revin, la picaturile care m-au facut sa ma gandesc la trecut, la tot ceea ce pastrez in mine si tot ceea ce voi avea. Nu stiu de ce, dar am simtit in acel moment ud, ca ceea ce urmeaza este imens. Si sunt convins ca viitorul este imens, dar vreau sa simt occidental mai mult. Vreau sa traiesc intr-o lume deschisa asa cum este lumea occidentului. Si desigur o sa va intrebati, dar ce nu esti in occident? Ei bine sunt in vestul Europei, in batranul continent, dar am cunoscut prea multi “orientali” si cred ca ar fi momentul sa cunosc si mai multi europeni.
Imi strang covorasul cu greselile sale gramaticale (daca sunt) fiindca am scris textul repede si la ora tarzie. Cred ca a fost o destindere o expansiune a mea, din dorinta de libertate. Vreau oameni cu imaginative, oameni cu pasiune cu suflet care sa se implice in ceva. Vreau sa cunosc oameni cu o dorinta arzatoare de a visa. Vreau creatie!

Reguli de baza ce trebuie urmate, pentru a juca teatru cat mai bine:
1. Niciodata sa nu spui adevarul.
2. Tot timpul sa pui la indoiala reactia altora.
3. Nu vorbi decat strictul necesar.
4. Incearca sa gasesti secretul din spatele fiecarui om, fara sa il divulgi pe al tau.
5. Intinde-te la vorba numai ca sa fortezi o informatie.
6. Nu rata orice ocazie se iveste.
7. Profita de toate informatiile pe care le ai ca sa descoperi si alte lucruri.
8. Nu te expune unor alte atacuri. Incearca sa nu dai informatii clare.

Daca tot ati citit aceste reguli, acum nu mai trebuie decat sa va imaginati ca unii le aplica.

Insulele Canare (ale Spaniei) sunt un paradis. Sunt locul unde soarele se intalneste cu marea acoperita de nori albi. Nici in vis nu poti sa iti imaginezi asemenea bogatie.

Uscatul si marea. Pamantul si infinitul.

Tenerife

Parcul imens se desfasoara,

In jurul unui lac se infasoara,

Copacii ma privesc acum,

In vreme ce eu alerg pe drum…

Un drum pavat cu piatra,

Intr-o imagine consacrata,

O frunza defileaza in soare,

Trecutul meu incet moare…

Copacul toamnei se prabuseste,

Un vant rece dinspre lac navaleste,

Am aici o amintire definita,

Vad o lumina care este infinita…

La orizont soarele este la apus,

O frunza in calea mea s-a pus,

O ocolesc pasind pe drum,

Ma indepartez de trecut acum…

O frunza rosiatica ma priveste,

Apusul trist si el imi zambeste,

Soarele in lac se scufunda lent,

Vantul bate cu tarie independent…

Soarele acopera orizontul acum,

Trecutul in umbra se face scrum,

Drumul meu s-a cam terminat,

Dar nu-I nimic, viitorul nu s-a desfasurat…

Soarele a si disparut la orizont,

Lacul este acum un imens front…

Batalia cu intunericul abia a inceput,

Lumina ce va fi sa vie nu s-a conceput…

Astept de mult sa privesc,

De mult timp ma tot gandesc

La o decizie pentru viata mea,

La o decizie care sa nu fie grea…

As vrea sa pot schimba ceva,

As vrea sa ma pot gandi la altceva…

Dar este cu neputinta acum,

Sa intrezaresc ceva intre atat fum…

Vreau sa iau o decizie definitiva,

 O decizie care sa nu fie abuziva…

O decizie care sa imi schimbe dorinta,

 O decizie care sa-mi zguduie credinta…

Dar eu… eu nu stiu ce pot sa aleg,

Nu stiu ce pot sa mai culeg,

Nu stiu ce vreau… nici nu stiu ce decid,

Stiu doar atat… ma trece un gand perfid…

M-am uitat de nenumarate ori la geam,

Dar nu are nici un rost…nu e ceea ce am…

 Oricum stau la parter, asa ca-i inutil,

Este doar un gand negru si pueril…

Apoi am privit langa mine trist,

Si m-am intrebat eu pentru cine exist?

Raspunsul nu am mai venit,

A fost doar un gol ce s-a trezit…

Atunci pe cerul albastru am privit,

Un nor parca mi-a zambit…

Dar nu, nu era asa… era doar o iluzie,

Menita sa-mi creeze multa confuzie…

Cerul era doar albastru si ma privea,

Nu exista nici un nor, nimic nu zambea

Am asteptat si m-am tot gandit,

 La un cutit mare de fier am privit…

Am o decizie esentiala pentru mine,

Este o decizie doar pentru sine…

Si decizia nu este aceea ca vreau sa mor,

Decizia nu o cunosc, dar vreau sa zbor…

Decizia se refera la viitorul meu,

 Dar nu neg ca pot sa mor si eu…

Moartea nu ma sperie deloc acum,

Oricum o sa ma fac candva scrum…

Nimic nu mai conteaza pentru mine,

Nimic nimic nu mai este asa de bine,

Acum pot spune ca m-a oprit,

Si din nou catre cer am privit…

Cerul era complet schimbat,

Totul era acum altfel determinat,

Cerul a devenit gri si acoperit,

 Totul in liniste s-a sfarsit…

 Mii de picaturi au inceput sa cada,

Sufletul se chinuie sa mai prevada,

Undeva ceva adanc ma mai doare…

Si asa inca o persoana moare…

Ce pot eu sa mai schimb ? Da am gresit, dar ce ii pot spune acum ? Ce pot sa mai fac eu ca Elizabeth sa isi schimbe parerea ? Nimic. Doar fiindca atunci nu credeam ca ar mai putea fii ceva, ea s-a departat si acum ma ignora. Si de ce sa ma ignore ? Ratiuni materialiste probabil si un pic de orgoliu.
« Liniste si spatiu se intinde acum. Ma uit pe masa din sufragerie si vad telefonul fix. Langa el un biletel. Pe bilete scrie cu litere aurii : « Sun-o pe Elizabeth ! ». Pun mana pe telefonsi sun. Aceasta imi raspunde. Ii spun cine sunt si incepem sa discutam. Ma trateaza de parca as fii un criminal, si discutia decurge intr-o maniera plictisitoare. Am vorbit la telefon 12 minute si totusi simt ca nu am vorbit nimic. Nu mi-a spus si nu i-am spus nimic interesant. O discutie banala. »
Vine peste mine dimineata. Incep sa realizez ca am visat. Un vis foarte ciudat. Probabil ca asta imi doresc sa pun mana pe telefon si sa sun. Nu sunt totusi convins ca asta as vrea. Nu stiu ce imi doresc. Niciodata nu am stiut. Ma decid sa sun. Nu ezit si sun, ea imi raspunde :
– Alo !
– Buna ziua, Elizabeth sunt Ryan…
– Aaa Ryan? Cu ce ocazie ma suni?
– Vroiam sa vad ce mai faci… nu am mai vorbitde mult si imi e doar de tine…
– Ei nu mai spune…vorbesti cuvinte fara sens…
– Nu e chiar asa, mi-as dori sa putem schimba ceva…
– Tu crezi ca putem reedita trecutul ? Raspunde-mi cu da sau nu !
– Da.
– Ei bine eu iti zic ca nu. Nu cred ca putem reedita ceea ce nu a fost. Nu putem sa visam prea mult, am cadea in subteran. Asa ca nu te mai stresa…
– De ce? De ce sa nu vrei sa incercam? Ce te costa ?
– Ce ma costa intrebi… ei bine ceva lipseste ceva din adevar si asta ma costa cel mai mult. Acum am putina treaba si nu mai am timp….dar poti sa ma suni mai tarziu. Pa.
– Bine. Pa
Asa am incheiat o discutie fara cap si fara coada. Nici nu stiu de ce am sunat. Oare chiar nu inteleg ca nu mai are nici un rost ? Las telefonul si merg la bucatarie. Imi pregatesc micul dejun si ma asez sa mananc. Mananc ceva pana imi dau seama ca nu am pofta sa mai mananc. Azi este sambata si nu merg la servici.
Ies din casa. Vreau sa ma plimb prin parc, sa iau o gura de aer. Locuiesc in municipiul Cluj – Napoca, capitala Transilvaniei. Ador orasul asta, fiindca aici m-am nascut si cred ca este cel mai frumos oras din Romania. Este si un oras curat si ingrijit. Eu stau foarte aproape de Parcul Central. Parcul acesta este pe malul Somesului Mic. Este un parc destul de lung, de aproape 2 km si lat de 300m. Are o alee principala si copaci in jurul ei. Parcul este destul de ingrijit si nu este foarte aglomerat, motiv pentru care este parcul in care imi petrec eu timpul cel mai des.

Pagina următoare »