Writing


Ultima creatie in materie de poezie. 😀 Putin cam conservatoare si cu o tenta de agricultura:)) (traditionalism). In mod normal asta nu e stilul meu… dar din lipsa de inspiratie… Proza nu am mai scris, pentru ca nu am in acest moment nici un fel de idee pentru proza, dar chiar nimic interesant.

Picatura cu picatura,
Culoarea ta se transforma…
Chipul tau prinde ura,
Si incet, incet se diforma…

Ma privesti fara sa spui,
Ca vrei sa ma mai iubesti
Te retragi si nu te impui,
Parca incerci sa te feresti…

Pasesti pe piatra rece,
Si asculti pasul cum trece
Esti putin dezonorata,
Ca ma asculti inca o data…

Susoteli infinite in fundal,
Imi desfasori un zambet,
Un ras aproape criminal
Si imi spui ca sunt imperfect…

Te ascult si inca tac
Am impresia ca te-ai pierdut,
Te intorc si te desfac
Ca pe un tractor vandut

Piesa cu piesa te despart,
Nit cu nit te pierd,
In cutii vechi te impart,
Trecutul tau il dezmierd…

Campul odinioara fertil,
Sta acum napadit de paraziti,
Iar eu cad singur si inutil
In moartea unor nemultumiti…

Cerul noptii infinite straluceste in imaginatia mea. Desfac fir dupa fir al acestei lumi. Sentimente si complicatii se desfac si inteleg ca sunt singur intre oameni. Sunt milioane de oameni care ma inconjoara, dar sunt singur. Unde este imaginatia nestavilita a dorintei? Unde este infinitul si unde sunt toate posibilitatile?
Ce fac eu aici? Ce vreau sa fac? Nici nu stiu ce vreau sa fac, dar stiu ca am luat o decizie infinit de dificila. Sunt multumit de decizia luata, dar lumea din jur ma face sa inteleg mai multe, ma face sa imi dau seama ca sunt unic, provin dintr-o cultura unica si provin din spatial european. Si cam atat. Universitatea este un moment unic, o experienta unica in viata, care te ridica sit e darama in acelasi timp. Pe plan profesional este o adevarata comoara, pe plan personal insa lucrurile se complica. Ma lovesc zilnic de culturi diferite si asta nu ma deranjeaza deloc, nu sunt rasist, insa mentalitatea inchisa ma deranjeaza. Nu poti sa ceri fara sa oferi ceva in schimb, natura umana cere un echilibru si poate ca asta cere si societatea. Desigur, daca nu ai imaginatie nu ai ce sa ceri, privesc in jurul meu si cred ca din 80 de oameni pot sa numar 5 – 6 cu imaginative, restul sunt doar “un sistem”. Si cred ca aici este ceva legat de cultura, religia unui european ii da libertate, in vreme ce alte religii te constrang intr-un mod exagerat. Adevarul este ca poate nici religia europeana nu iti da chiar atat de multa libertate, dar omul isi permite libertatea. Europa a trecut prin perioada iluminismului si s-a trezit la realitate, anumite parti din univers sunt inca in nebuloasa unor reguli meschine. Eu nu spun sa nu te rogi, dar ma intreb, daca te rogi si apoi faci tampenii unde mai este rolul rugaciunii? A da jicnim aproapele ( nu stiu daca exista aceasta sintagma in religia orientului, nu vreau sa jicnesc pe nimeni) si apoi ne scoatem covorasul si ne rugam la pacea eterna. Ei bine, imi rezerv dreptul sa nu cred ca asta e calea cea buna.
Cu trecerea timpului incep sa apreciez tot mai mult cultura din care fac parte. Poate ca mentalitatea romaneasca este un dezastru, deschiderea pe care o avem ne lasa sa gandim liber fara sa fie nevoie sa ne impunem niste restrictii putin bizare. Stiu ca ceea ce spun eu pare cel putin revoltator, dar lumea din jurul nostrum este in sinea ei revoltatoare… imi amintesc ce a zis o colega: “aaa pai azi stau cu tine pentru ca e mai bine sa stai cu cineva care vorbeste araba” unei alte colege. Pare ceva normal, dar poate ca prin ceea ce a facut a si gresit daca privim contextul mai larg in care a refuzat sa stea langa un alt coleg. Cateva zile mai tarziu colega in cauza a apelat la ajutorul acelui coleg, care din bunavointa a ajutat-o. Acel coleg eram eu!
Nu regret nimic, desi suna complet gresit… in realitate regret foarte multe lucruri, dar in ceea ce priveste acest subiect nu regret nimic. Nu am gresit, ci am procedat corect. Atat ca la urmatoarea intalnire o sa ignor aceasta colega pierduta intr-o alta lume. Eu nu ma las folosit, desi poate ca uneori dau aceasta impresie, sunt o persoana care nu isi calca peste demnitate. Sau cel putin incearca sa nu isi calce peste demnitate.
Ieri am avut onoarea sa alerg in ploaie. Nu este nimic mai profund si mai romantic decat un dus rece intr-un parc pustiu. Acum realizez cat de profund a putut sa fie acest moment de reflectare sub ploaia marunta englezeasca, as spune ca aici si ploaia este zgarcita, ca o mare majoritate din populatia acestei insule. Da stiu generalizarile sunt periculoase asa ca ma vad obligat sa rectific, ca o parte din populatia acestei insule. Sa revin, la picaturile care m-au facut sa ma gandesc la trecut, la tot ceea ce pastrez in mine si tot ceea ce voi avea. Nu stiu de ce, dar am simtit in acel moment ud, ca ceea ce urmeaza este imens. Si sunt convins ca viitorul este imens, dar vreau sa simt occidental mai mult. Vreau sa traiesc intr-o lume deschisa asa cum este lumea occidentului. Si desigur o sa va intrebati, dar ce nu esti in occident? Ei bine sunt in vestul Europei, in batranul continent, dar am cunoscut prea multi “orientali” si cred ca ar fi momentul sa cunosc si mai multi europeni.
Imi strang covorasul cu greselile sale gramaticale (daca sunt) fiindca am scris textul repede si la ora tarzie. Cred ca a fost o destindere o expansiune a mea, din dorinta de libertate. Vreau oameni cu imaginative, oameni cu pasiune cu suflet care sa se implice in ceva. Vreau sa cunosc oameni cu o dorinta arzatoare de a visa. Vreau creatie!

Open your eyes to the future. Stop walking. Stop breathing. It’s unnecessary. Wait and see more. Stop staring at me. Look beyond what you can see. It’s clear that you can’t see everything. Open the sky. Jump in the deep below. The day is ending, it’s sunset time. Open your eyes for more.

Reguli de baza ce trebuie urmate, pentru a juca teatru cat mai bine:
1. Niciodata sa nu spui adevarul.
2. Tot timpul sa pui la indoiala reactia altora.
3. Nu vorbi decat strictul necesar.
4. Incearca sa gasesti secretul din spatele fiecarui om, fara sa il divulgi pe al tau.
5. Intinde-te la vorba numai ca sa fortezi o informatie.
6. Nu rata orice ocazie se iveste.
7. Profita de toate informatiile pe care le ai ca sa descoperi si alte lucruri.
8. Nu te expune unor alte atacuri. Incearca sa nu dai informatii clare.

Daca tot ati citit aceste reguli, acum nu mai trebuie decat sa va imaginati ca unii le aplica.

Insulele Canare (ale Spaniei) sunt un paradis. Sunt locul unde soarele se intalneste cu marea acoperita de nori albi. Nici in vis nu poti sa iti imaginezi asemenea bogatie.

Uscatul si marea. Pamantul si infinitul.

Tenerife

Doar o teorie cu doua posibilitati.
1. Diluarea Puterii
2. Concentrarea Puterii

1. Diluarea puterii – ar fi un procedeu simplu… prin fragmentarea maxima posibila a puterilor in stat. In acest fel, puterea se poate fragmenta, prin separarea ei. Ca sa fiu inteles, voi lua un exemplu foarte simplu. De ce sa fie trei puteri in stat? (puterea executiva, puterea judecatoreasca si puterea legislativa). Solutia este in felul urmator. Desfintarea guvernului se aducerea la un nivel comun a tuturor ministerelor. In acest fel toate ministerele ar fi egale, relativ egale ca putere. Desfintarea parlamentului in doua sau mai multe camere. In acest fel, ar aparea mai multe „parlamente” cu puteri egale care s-ar influenta reciproc. La fel si cu sistemul de justitie. Desfintarea curtii supreme si aparitia unor tribunale egale. pentru a evita orice posibila divergenta intre aceste institutii, acestea nu ar avea voie sa anuleze actul altei institutii. Numai institutia care a emis o decizie sa o poata anula. In felul acesta Toate institutiile ar fi egale. Statul in aceasta varianta ar putea sa fie alcatuit dintr-o infinitate de institutii cu atributii cat mai locale. Presedinte sau conducator nu ar trebui sa existe. Pentru a dilua si mai mult societate printr-un filtru… fiecare institutie ar putea sa fie condusa de un consiliu (nu de o persoana). Daca o institutie ar comite o gresala ea ar putea sa fie sanctionata de adunarea care o reprezinta. Concret vorbind, sa spune ca ar exista o institutie la 1000 de oameni. Acest grup restrans decide acel consiliu al institutiei. In acest fel, orice preluare de putere si orice dictatura ar fi imposibila prin aceasta fragmentare excesiva. Este foarte clar ca in acest caz si alte puteri ar fi impartite cum ar fi mass-media.

2. Concentrarea Puterii – o teorie opusa primeia. Din nefericire, societatea nu trebuie concentrata intr-o singura putere. Asadar, societatea trebuie concentrata in cel putin doua puteri egale. Mai concret intr-un stat ideal ar fi nevoie doar de doua puteri: puterea judecatoreasca si puterea executiva. Nu este necesara o putere legislativa. Nu este necesar un parlament. In loc de parlament este nevoie doar de o cosntitutie si un set dat si bine definit de legi. Acest set de legi sa poata fi schimbat prin referendum la cerinta grupului 10 (imediat voi explica ce este acest grup). Primul ministru sa fie partial ales de popor. In ce sens. Poporul va vota o lista cu 10 persoane, din cadrul intregii societati. Pe aceasta lista vor fi trecute doar persoanele care au deja o sustinere populara. Dupa ce s-au decis cele 10 persoane, grupul celor 10 se trage la sorti primul ministru. Norocosul devine prim ministru. O astfel de societate nu are nevoie de presedinte (ea poate sa fie reprezentata de prim ministru). O astfel de societate nu are nevoie de partide. Instantele de judecata sa controleze guvernul si invers guvernul instantele. In acest fel ar fi echilibru. Instantele de judecata sa fie alcatuite doar din juriu. Estential sa fie un juriu. Juriu care va decide soarta unor probleme. In acest caz, sistemele pot fi privatizate. Sanatatea si educatia, precum si transportul pot fi in mare parte privatizate. Daca totusi aceste sisteme nu ajung la anumite standarde si la o anumita eficienta aceastea pot fi sprijinite doar partial de stat. Administratia si ea se poate privatiza. Numai politia si armata nu trebuie sa fie privatizate si nici justitia. Sau poate justitia partial.

Cu ajutorul celor doua teorii se poate porni pe calea catre un stat ideal.

„Ziarul “Lisboa Journal” spunea intr-un articol al sau ziua urmatoare:

“    O locomotiva si patru muncitori au disparut in jungla amazoniana. Ciudatul fenomen, s-a petreceut pe parcursul zile precedente. Nimeni nu stie exact despre ce este vorba. Conform raportului intocmit de inginerul sef, Church, locomotiva alaturi de trei muncitori au disparut in preajma raului Jaci – Parana. Nimeni nu isi explica oficial fenomenul. Un al patrulea muncitor a disparut pe locul unde se va construe strada Bunei Sperante. Nici acest fenomen nu poate fi explicat.  Pentru explicarea acestor necunoscute am apelat la vrajitoarea Patagonia Cervantes, care ne-a spus ce aceste fenomene se vor petrece si in viitor. Ceea ce a mai putut sa ne spuna a fost ca nimic nu este intamplator si ca oamenii au fost alesi. Intrebata daca aceasta disparitie inseamna moarte, ea a spus foarte clar ca nu. Patagonia a sugerat ca aceasta disparitie ar putea fi mai degraba o blocare a temporalitatii conditiei umane. Ea a mai sugerat ca oamenii se poate sa fi facut o calatorie in timp… sau pur si simplu sa fie intr-o suspensie… intr-un eter indefinit.”

Guvernatorul lasa ziarul din mana distras de intrarea in scena a domnisoarei Rosa. Dimineata a inceput foarte bine pentru toata lumea, guvernatorul si cu Rosa s-au apucat de birocratie, iar inginerul de calea ferata. Podul peste raul Jaci – Parana este aproape gata (podul provizoriu).

Proiectul caii ferate se intinde pe 300 de kilometri. Calea ferata pleaca de la Porto Velho si merge prin jungla pe langa raul Madeira pana la Abuna. De aici calea ferata porneste catre nord pana la Guajara Mirim pe langa un afluent al Madeirei, Mamore. De la Abuna la Guajara Mirim sunt 190 kilometri. Proiectul are aproximativ 20 de poduri mari peste diferite rauri. Pe langa aceste poduri se adauga, doua gari la capete si inca 8 gari pe parcurs. Printre aceste gari se numara si Gara Abuna, una dintre cele mai mari si mai importante. Aceasta cale ferata ar fi trebuit continuata de la Guajara Mirim, sa treaca frontiera sis a se opreasca la Riberalta in Bolivia. Guajara Mirim se afla chiar la frontiera dintre Brazilia si Bolivia. Din nefericire problemele tehnice si insuficienta fondurilor a facut ca aceasta cale ferata sa se opreasca la Guajara Mirim. De la  Guajara Mirim la Riberalta mai sunt doar 100 de km, dar calea ferata ar fi trebuit sa treaca peste raul Mamore pe un pod foarte mare, de peste 600 metri lungime, care la vremea respectiva nu putea fi construit.”*

*o secventa din ultima mea nuvela, Drumul de Fier. Astept comentarii si opinii.

Ati citi nuvela Drumul de fier?(online surveys)

Pagina următoare »